Micul meu fan Iris...

Azi, pe drumul Satu Mare - Baia Mare, cand ne intorceam din vizita la bunicii lui, Marc n-a avut stare deloc. Nu-i place nicicum sa fie tintuit in scaunul de masina, sa nu poata sa ajunga la butoane, schimbator de viteza, volan, etc. Incerc intotdeauna sa-i captez atentia cu cate o jucarie noua, cu cate o chestie din masina, care sa-l tina cat de cat ocupat. Drum linistit cu el avem doar daca doarme si asta se intampla destul de rar. Azi, mai mult decat altadata a fost foarte agitat, cu nimic nu-i intram in voie. Tati s-a gandit sa-i puna muzica...Scooter, preferatul lui tati...n-a ajutat deloc. Am schimbat cd-ul. Cu Iris. Pare de necrezut dar Marc a devenit brusc atent. Piesa Iris Aeterna, care dureaza cam 5 minute, a ascultat-o pe toata...Mi-au trecut pe loc toti nervii pe care-i aveam datorita agitatiei lui, si-am simtit doar nevoia sa-l strang in brate tare, tare de tot, ca sa simta cat de mult il iubesc. Tati se mira de cat e de atent, de cum gangureste el pe melodie, mie-mi curgeau lacrimile pe obraz...micul meu fan Iris, dragul de el. Nu indraznesc sa fac vreo legatura intre interesul aratat acum si faptul ca am ascultat mult Iris in timpul sarcinii, ca am fost la concert cu el in burtica sau ca, atunci cand era mic, mic de tot, ii mai puneam cateodata Iris. E mai acceptabil sa consider ca ritmul muzicii l-a atras, ca vocea puternica a lui Minculescu i-a captat atentia. Indiferent, tare fericita m-a facut. Mi-as dori mult sa simta la fel ca mine in ceea ce priveste muzica Iris. Sa simta aceeasi vibratii, sa-i ajunga melodiile lor direct la suflet...sa le iubeasca muzica, asa cum o fac eu de atat de multi ani...