Zi de zi Marc e tot mai expresiv, ma uimeste mai mult si mai mult... avem, in fiecare zi, momentele noastre, in care ne jucam. Nu jucariile sunt importante ci jocurile noastre impreuna. Tare mult ii place sa alerg dupa el... si fuge, si fuge, se piteste in toate colturile si... rade. Rade cu ochii, cu gura, cu toata fata, rade cu sufletul... si in clipele alea as vrea ca timpul sa stea in loc. Ma uit la fata lui fericita, la dintisorii aia minunati, care se inmultesc pe zi ce trece si ma si tem ca pot sa simt atat de multa fericire. Si-mi vine sa-l strang in brate si sa nu-i mai dau drumul... dar el se plictiseste asa usor de imbratisari si pupici, cred ca e satul. Lumina din ochisorii lui imi umple sufletul, ma copleseste. Gurita aia mica, cand rade, ma face sa ma topesc. Si ma pierd uitandu-ma la el. Nimic altceva nu-mi doresc, decat sa rada mereu, mereu. Asa, fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu