Azi, Marc a facut cunostinta, cu adevarat, cu zapada. Anul trecut, si Marc a fost prea mic, si zapada prea putina. L-am dus noi odata, cand avea patru luni, la zapada, dar n-a inteles el nimic. Azi, in parcul mare, zapada ii ajungea la genunchi, ninsese toate noaptea. O zapada alba, alba de tot si pufoasa, foarte pufoasa. Timid la inceput, n-a prea avut curaj sa se apropie de zapada, tot vroia in brate la tati. Dar, incet, incet, si-a facut curaj si-apoi... mai ia-l din zapada daca poti. Incerca sa alerge prin zapada dar nu putea, si imbracamintea groasa si zapada prea mare... dar intra, eroic, in zapada cea mai mare si era asa de fericit, isi croia carare, facand pasi multi si mici... chiuia si radea intruna, dragul de el. A cazut de cateva ori cu nasul in zapada, si-a tipat, speriat, cred, dar cazaturile nu l-au oprit sa o ia de la capat. Cu nasucul si obrajiorii rosii, rosii, spiridusul nostru drag a fost azi tare fericit in zapada... si noi, mami si tati, fericiti de fericirea lui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu