Suntem in perioada vesnicului NU. Cat e ziua de lunga alearga neobosit prin toata casa si, ori pe unde se invarte, se loveste doar de NU, NU si iar NU.
Nu ai voie la sertare.
Nu ai voie sa deschizi dulapuri.
Nu pune mana pe butoanele televizorului.
Nu ai voie cu telecomanda.
Nu ai voie cu telefoanele.
Nu te apropia de aragaz.
Nu ai voie la priza.
Nu trage de cabluri.
Nu ai voie la calculator.
Nu pune mana pe mouse.
Nu, cartile sunt ale mamei.
Nu, cd-urile nu sunt pentru copii.
Nu ai voie sa iei aia, nu ai voie sa iei aialalta.
Nu plimba toti pantofii prin casa.
Nu intra in camera, nu iesi din camera.
Nu te catara peste tot.
Nu, nu si iar nu.
Sa traiesti intr-o lume in care totul e nou pentru tine. Nou si interesant, desigur, si, sa n-ai voie sa faci nimic. Sa primesti mii de NU-uri si rar, cate un Da, care se refera doar la jucariile plictisitoare de copii sau, cu siguranta, nu se refera la toate chestiile atragatoare din jur.
Oare, noi, ca oameni mari, cat am rezista intr-o astfel de lume limitata?
Recomandările lunii ianuarie
Acum 6 ani
Pai de la cine primeste NU-urile astea?
RăspundețiȘtergerepai, de la mine, in primul rand...
RăspundețiȘtergereAtunci e simplu, nu-i mai spune asa :)
RăspundețiȘtergereStiu ca-i obositor sa pui lucrurile la loc si sa le gasesti rascolite peste 2 minute, da' asta-i farmecul, pana la urma :P
O sa vezi ca tentatia e mult mai mica in lipsa interzicerilor :)