Un pitic bolnavior...

N-am mai scris de mult...viata noastra a fost, de cand Marc a implinit un an, o continua alergatura, prin diferite colturile ale lumii. Dar, despre calatoriile noastre, altadata. Azi nu sunt in stare decat sa ma gandesc la piticul meu care e putin bolnavior. Aerul conditionat din avionul cu care ne-am intors in urma cu doua zile acasa cred ca i-a facut putin rau si-acum are nasul infundat, nu respira bine si cred ca-l doare si gatul putin. Stiu, nu e chiar mare lucru dar...pentru cat e el de mic, e ceva enorm. Nu stie sa respire bine doar pe gurita si e marait si iritat, plange mult si nu se odihneste. I-am luat azi Batista Bebelusului, strasnica inventie. Toata teama de-a o folosi a fost complet nefondata. Intr-o secunda, nasucul lui a fost curatat, dupa o zi in care mi-am plans mie si lui de mila ca-i curge nasul si n-am cum sa-l ajut. Sper ca, cu ajutorul medicamentelor, sa se simta mai bine pe maine dar si noaptea care urmeaza sa fie una mai linistita decat cea care a trecut. Puiut mic si drag. Bolnavior si totusi cu chef de joaca. Ne-am alergat unul pe celalalt mult prin casa azi...ne-am jucat cu mingea, acum stie sa loveasca mingea cu piciorul, nu o mai ia in brate...marea lui placere e sa se catere pe unde poate si-apoi sa se uite mirat la mine, mirat ca a facut ceva nou...si, marea mea placere e sa-l am in brate si sa-si lase capul pe umarul meu...ceea ce inainte n-avea deloc rabdare sa faca mai mult de-o secunda. Incepe sa simta nevoia sa-si arate afectiunea, sa ceara afectiune. E o mica minune. O comoara, papusica mea draga.