duminică, 20 noiembrie 2011

Timp, si viata, si...

Marc are deja trei ani si trei luni. Micul meu copil mare.
Ochii lui mari sunt incarcati de curiozitate, manutele lui mici sunt in vesnica cautare. E un izvor de viata, de energie, de neobosita implicare.
Istetimea de care da dovada ma uimeste nemasurat.
Bucuriile lui simple sunt adevarate comori.
Simt nevoia sa ma inclin in fata evidentei minuni a lumii si-mi dau seama ca nu stiu sa fiu suficient de recunoscatoare pentru ca-l am. Ca e asa cum e. Un baietel perfect, c-o mama imperfecta. Imi da zi de zi lectii de viata, iar si iar. Cu mintea lui de copil, cu sufletul lui curat si deschis spre viata, spre nou, spre tot ce e in jur, traieste simtind curat si intens. Si intelege. Intelege mult, mult mai mult decat am eu tendinta sa cred uneori. Il simt uneori coplesit de situatii, il simt nedumerit, il simt amarat... intr-atat de tare incat ma sperie. As vrea sa pot alunga din lumea lui orice nor. Sa-i pot invalui sufletul in incredere, in siguranta. Sa alung tristetea din ochisorii lui, sa-i picur veselie si lumina in sufletel. As vrea sa pot sa fiu pavaza pentru el, scut impotriva intemperiilor vietii. Sa-l pot apara de tot ce i-ar putea face rau. As vrea sa am mereu rabdare, si implicare si dedicare pentru el. Sa-i pot intelege temerile, si sa i le sterg din suflet.
As vrea sa ma fi nascut invatata sa fiu mama. As vrea sa stiu dinainte cum trebuie, cum e bine sa reactionez in fiecare situatie. As vrea sa am puterea de-a intelege cum il afecteaza pe el fiecare gest de-al meu. As vrea sa pot sa fiu o mama buna. Asa cum el merita sa fiu. Dar, sunt doar un om. Un om pe care un copil de trei ani il invata, in fiecare zi, ce inseamna meseria de mama. Si e o meserie grea. Cea mai grea din lume. E o responsabilitate ce-mi apasa umerii si-mi inalta sufletul. Datoria pe care simt ca o am fata de micul pui de om e egalata doar de dragostea care se revarsa din ochisorii lui. Mi-e teama mereu ca nu fac lucrurile bine si nu-mi ramane decat lupta. Vesnica straduinta de-a face totul in asa fel incat lui sa-i fie bine.