sâmbătă, 7 mai 2011

Un metru de copil...

Da, am implinit... un metru!!!

Avem in dotare acum, dar parca dintotdeauna, exact un metru de copil, cu energie cat zece metri de oameni mari la un loc, cu nazbatii cat pentru o intreaga echipa de fotbal, cu zambete si rasete nesfarsite, kilometrice... un metru de copil plin de viata!

Mi-as dori uneori sa pot opri timpul - sau, cumva, intr-o caseta, sa pot pastra anii astia, primii lui ani de viata, pentru ca-s perfect constienta ca nimic din tot ce poate urma nu-i va egala... e incredibil... e mic, n-are inca nici trei ani si e, in acelasi timp, atat de mare deja... bebelus total dependent de mine parca n-a fost nicicand si nici nu-mi mai aduc aminte cum e sa ai un pitic care doar bea lapte, plange si doarme... :))

Micul meu copil mare...