Faina, zaharul, sarea si orice mai gaseste prin dulapuri sunt, alaturi de linguri de lemn, oale, o mare pasiune de-a lui Marc. Cand mami are de lucru in bucatarie, si Marc isi face. Sa vezi atunci dezordine. Si galagie. Si boacane. Unele boacane ma enerveaza. Altele, ma enerveaza dar ma fac sa zambesc cand ii vad ochisorii mirati, suprinsi si incantati de ce e el in stare sa faca. Si-l las, ca oricum nu pot sa fac altfel. Prea stie sa-si impuna dorintele.
Sambata, zi de gatit. De facut prajituri. O Negresa. Marc, desigur, printre picioarele mele intruna. Ba sa bata el ouale (oualleeee, doar e innebunit dupa ele), ba sa apese butonul aparatului de macinat zahar, ba sa amestece aluatul, ba sa tina tava. Pe scurt, sa faca el de toate. Dar chiar de toate, fara exceptie. Desigur, ce se poate compara, totusi, cu devovarea oricaui rest de compozitie dulce din vazul folosit la prajitura? Cum? Cu degetele, clar. Mai intai cu unul, apoi cu mai multe, apoi cu toate. Si cu lingura, mai putin. Dar, ce mai conteaza? Fericirea din ochii lui spune tot:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu